Moneda natională romaneasca, leul, a fost stabilită la 22 aprilie 1867 ca o moneda bimetalica cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur cu 100 de diviziuni, numite bani.
Primele monede emise au fost din bronz, cu valori nominale de 1 ban, 2 bani, 5 bani și 10 bani, care au fost bătute în Anglia, în anul 1867.
In anul 1868, s-a emis prima moneda romaneasca de aur care avea valoarea nominală de 20 lei, la un tiraj foarte mic, de 200 de exemplare, drept probă.
Din anul 1870 s-au emis și monede de argint cu valori nominale de 50 de bani („bancute”), 1 leu și 2 lei.
Din anul 1880 s-au emis și monede de argint de 5 lei
In anii 1883 și 1890 s-au batut monede din aur pentru circulatie
Monetaria Statului a fost înfiintata la 3 martie 1870 , si a inceput sa bata moneda, pana atunci monedele erau batute în străinătate.
In anul infiintarii, 1870, la Monetaria Statului au fost bătute monede de argint, cu valoarea nominală de 1 leu , și de aur, cu valoarea nominală de 20 de lei.
Din cauza ca nu exista moneda nationala anterior anului 1870, toate taxele și vama erau plătite direct în aur; aurul strain era des folosit, de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcească (22,70), imperialii ruși vechi (20,60) și suveranii englezi (25,22).
Intra multa valuta in tara, mai ales rubla ruseasca, ceea ce a condus la măsuri drastice din partea unor miniștri, cum a fost Dimitrie A. Sturdza, care a stabilit un anumit curs de schimb .
Primii"bani" de hartie au fost, de fapt bilete ipotecare.
Banca Nationala a Romaniei a fost infiintata la 1 aprilie 1880, care ea devenit singura autorizata sa bata moneda de metal și hartie.
Cladirea unde isi are sediul Banca Nationala a României a fost construita intre anii 1884 și 1889, in baza planurilor arhitectilor francezi Albert Galleron și Joseph Cassien-Bernard.
Prin lege , in anul 1900, s-a autorizat și emiterea monedelor de nichel, cu valori nominale de 5, 10 și 20 bani.
In anul 1906, s-au bătut monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
Garantat în aur și argint, leul romanesc a rămas o monedă europeană stabilă până la al Doilea Război Mondial, chiar daca că aurul Bancii Nationale a Romaniei, trimis la adăpost de invazia germana, în 1916 și 1917 la Moscova, a fost confiscat de puterea sovietică, doar o foarte mica parte a fost returnata.
In anul 1889, in acelasi timp cu Austro-Ungaria, Bulgaria, Venezuela, Serbia, Muntenegru și San Marino, Romania a aderat la Uniunea Monetara Latina, fondata pe regimul bimetalismului aur-argint. Uniunea a fost infiintata în anul 1865 de Franta, Belgia, Italia, Elvetia, Luxemburg și a intrat în vigoare la 1 august 1866.
S-au alăturat Grecia, apoi Spania, în 1868.
Statele membre au cazut de acord să schimbe moneda națională la un standard de 4,5 grame de argint sau 0,290322 grame de aur (un raport de 15,5 la 1) și să le facă în mod liber interschimbabile.
Uniunea Monetara Latina s-a autodizolvat la al inceputul anul 1927.
In perioada ce a urmat Primului Razboi Mondial, leul românesc isi pierde din valoare (inflatie), din cauza distrugerii economiei românești în război și a preschimbării banilor străini (coroane austro-ungare, ruble rusesti) dar și a banilor de ocupatie emisi de armata germană.
Inflatia a continuat in perioada interbelica și în cea a celui de-Al Doilea Război Mondial.
In 1944 ,armata rusa intrat ape teriotoriul Romaniei impune acceptarea leului de ocupatie sovietic.
Romania a fost obligata la plata unor despagubiride război foarte mari, iar aceasta a dus inflația la rate astronomice în 1946 și, mai ales, în 1947.
In anul 1946 a fost emisa moneda de 100 000 lei, iar la 25 iunie 1947 a fost pus ape piata bancnota de 5 000 000 lei, acestea fiind însemnele monetare cu cel mai mare nominal din istoria Romaniei.
În 1947, s-a facut denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20 000 lei vechi.
La vremea introducerii denominarii paritatea leu-dolar era de 150 de lei pentru 1 dolar.
In anul 1952 sa avut loc reforma monetara, la o paritate de 1 leu nou = 20 lei vechi.
Spre deosebire de denominarea precedentă, diferite rate de schimb au fost utilizate pentru diferite modalităti de schimb (bani lichizi, depozite bancare, datorii)
Aceste paritati au variat între 20 și 400 de lei vechi pentru 1 leu
Aceste bancnote noi au cunoscut două tipuri: cu serie și numar in culoarea albastra (tipărite în România) și cu serie și numar in culoare rosie (tipărite în Cehoslovacia).
In acelasi timp cu bancnotele, au circulat și monede pentru subunități (1, 3, 5, 15, 25 și 50 bani), iar apoi au fost introduse monede și pentru valorile unitare (1 și 3 lei). Monedele aveau stema pe revers.
În 1966 s-au monede și bancnote denumirea statului: Republica Socialistă România, acestea au circulat pana dupa Revolutia din 1989.
Au mai fost emisiuni de monede din aluminiu pentru subunităti: 5 și 15 bani (în 1975), 25 bani (în 1982). În 1978 s-a emis si moneda de 5 lei din aluminiu. Emisiunile vechi rămân acceptate la plata, dar in timp bancnotele unitare (1, 3 și 5 lei) si-au redus circulatia.
In timpul comunismului , s-a renunțat la standardul aurului după ce au fost necesare ajustări drastice pentru a preveni inflația în urma denominărilor. După această decizie, leul și-a pierdut paritatea de schimb cu monedele străine și între 1970 și 1989, rata de schimb a fost stabilită prin acte normaitve
Rata de schimb era utilizata pentru a calculul valorii comertului exterior.
