Articolele 110-113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)stabilesc prevederi specifice privind domeniul impozitării. Politica fiscală a UE
vizează în principal buna funcționare a pieței sale unice, adică garantarea faptului că persoanele fizice și între prinderile nu se confruntă cu obstacole în ceea ce privește activitatea economică transfrontalieră.
Se pot adopta măsuri fiscale la nivelul UE și pentru a susține politicile privind mediul și energia (articolul 192, respectiv 194 din TFUE).
Comisia Europeană nu consideră că este necesară armonizarea sub toate aspectele a sistemului fiscal al țărilor UE, în măsura în care crearea și funcționarea pieței unice nu întâmpină obstacole: ar trebui ca fiecare țară să poată alege sistemul care consideră că i se potrivește cel mai bine.
Conform principiului subsidiarității, ar trebui să se ia măsuri la nivelul UE numai în cazul în care măsurile luate la nivelul unei țări individuale nu generează o soluție eficace, iar soluția respectivă se poate obține mai bine la nivelul UE.
Eforturile de armonizare ale UE se concentrează predominant asupra legislației privind impozitele percepute pe bunuri și se rvicii (impozite indirecte, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată- TVA -, accizele pe produsele energetice, pe electricitate, pe alcool și pe tutunul prelucrat), mai degrabă decât asupra legislației privind impozitele pe venit sau pe profit (impozite directe).
